De ce ?

Aceeaşi întrebare fără răspuns ...
Tot încerc să aflu de ce, dar nu reuşesc să aflu. De te-aş întreba ştiu că n-aş primi un răspuns mulţumitor din partea ta, pentru că întotdeauna ocoleşti răspunsul şi încerci să te absolvi de orice vină. Cum vrei să faci asta când faptele vorbesc în locul tău ?
Ştii, de multe ori, după multele tale crize, mi-am spus: "te urăsc, te urăsc, te urăsc, nici nu mă voi mai uita la tine, nici nu-ţi voi mai vorbi!" Dar nu mă ţin de cuvânt pentru că nu pot ...
Te văd zilnic pentru că faci parte din viaţa mea de zi cu zi, aşa cum este şi normal, dar problema este că nu o faci cum trebuie.
Nu vreau să ajung să-mi fie ruşine. Vreau să am cu cine mă mândri. Dar pot, oare, când tu nu pierzi niciun prilej de a te face de râs ? Şi sunt atâţia oameni în jurul tău care-ţi vor binele, însă tu îţi bagi picioarele în tot şi prin comportamentul tău denaturat arăţi că te doare fix undeva de toţi cei care suferă de pe urma apucăturilor tale.
Înainte de a te înneca în sticlă, ar trebui să îţi aminteşti că sunt persoane care depind de tine şi nu-i permit să te piardă. Eu nu vreau să te pierd, căci, deşi poate nu ţi-o arăt, ţin la tine, te iubesc. Eşti o persoană pe care trebuie să o am alături pe parcursul vieţii.
Aş vrea să-ţi spun aceste lucruri în faţă, dar din păcate n-am curaj şi ştiu că n-ai sta să mă asculţi.